Ati simtit vreodata noaptea despletita batandu-va pe umar?
Sau ploaia impuscata de radacinile fluturilor facandu-va semn cu mana?
Ori poate scancetul pruncilor urcandu-va in lacrimi?
V-ati lasat dezmierdati de spicele de grau impletite prin glezna unui cal?
Ati sarutat vreodata lumina rastignita in muguri de crin?

Ce-as putea sa va spun mai mult despre mine,
decat ca toate acestea sunt religia mea dintotdeauna…
Incep si sfarsesc odata cu ele, in fiecare poem…
Asta sunt eu, o femeie cu trupu-i „mirosind a lut",
sau poate ca nu sunt decat „o bucata aspra de fum",
ce-nvata sa „citeasca ploaia de la dreapta la stanga"…