Spiritul

Suntem în Era Vărsătorului.
Pe tabla cu materii prime a lumii, răul capătă teren. Cum de este posibil așa ceva, se întreabă oamenii, din ce în ce mai des … Este cert că facem față, sufocant de greu, presiunii care se exercită asupra noastră, rostogolită parcă din neant, presiunii cameleonice a tuturor tendințelor de orientare negativă. După terorism, ce urmează? Logic, urmează fuga de realitate: capul sub nisip … Ce nu realizează declanșatorii de frustrați ieșiți la drumul mare, este că cei cu capul sub nisip conștientizează brusc că dictonul “ Cunoaște-te pe tine insuți “ este aidoma cu “ Arca lui Noe “ a mileniului 3. De aici și până la Spirit nu mai sunt granițe. Timid, oamenii încep să gândească sănătos. Apoi, trec la găsirea de soluții … Pe urmă, la indice de individ, ne stabilim reședința sub calotă. Observăm că atributul Spiritului este sinonim cu atributul tămâiei. Centrul de greutate, fără nici un efort, întoarce clepsidra cu necesarul în sus, răul intră în comă, și, fără să realizeze de unde i se trage ieșirea din scenă, iși dă obștescul sfârșit. Nimeni nu plânge. Nimeni nu râde. De la mutarea centrului de greutate pe Spirit, toate ni se par tuturor firești. Ne desfășurăm perpetuarea neîngrădiți de himere. Ne ridicăm credința pe soclul cu Valori. Privim la vecinul de palier ca la propriul nostru Eu.
Vezi, îi spun fiului meu, Mințile Înalte au dreptate când afirma că, în Era Vărsătorului, pământul va deveni Casa Spiritului.
Cum altfel, tată, imi zice fiul, Epiderma Inspirației este Menirea.