Indelungile si desartele cautari se opresc pentru ca in acest moment sa le expun. Caut ceva, am regasit ceva, un acel ceva cu fluenta. Un somn adormit de un calau. Cel care sta de veghe. Catre ultimul paragraf dintr-o carte e o picatura uscata de apa. Undeva, dupa geam un necunoscut. Undeva, langa tine un nou inceput, un trecut trecut de vreme. Undeva in rafturi, o poarta de amintiri cu colb, uitate. Traiesti intr-un nimic si cauti altceva. Cauti ceva. Iti cauti fluenta. Nu lasa sa o caute timpul cuvenit. Va nimici sperante.
Poate peste voi privi cu nonsalanta totul, pana atunci imi nasc regrete din visuri destramate. Acum opresc tot. Imi voi redeschide un drum spre toamna pentru ce a fost si ce va urma sa fie. Oprirea mi-a degenerat vechea doina a prieteniei fiindca nu-mi voi regasi dorintele de statornicie. Si ce-mi va rasari dupa ce voi vedea totul dupa!
Momentul amagirii crunte nu va veni. Merg mai departe, recurg la continuare pentru a nu ma limita. Esentialul inevitabil se va descoperi dar pana atunci se va merge mana in mana cu minciuna si echivalentul va fi abandonul.