sa scrii despre trairile tale ca si cum ai canta la un pian caruia ii lipsesc clapele negre..franturi de melodie, de degete alunecande, de lipsa de negru a amintirilor...
privesc prin geamul putin prafuit si vad cladirea de pe partea cealalta a strazii cu ochii de acum 10 ani. si fara sa vreau intind mana sa-mi aranjez o suvita rebela care imi tot aluneca pe atunci pe frunte, si imi indes mana stanga cat mai mult in buzunarul jeansilor in cautarea pachetului de guma de mestecat.
dintr-o data am din nou 17 ani si inima imi bate atat de tare, incat am senzatia ca o sa-mi iasa din piept si o sa o ia la fuga peste acoperisuri.
pe streasina cladirii de peste drum sta balanganindu-si picioarele in gol, ingerul meu pazitor, care imi spune zambind : uite ca mai poti, uite ca mai ai, uite ca, uite ca... sterge-ti nasul, sterge-ti ochii si priveste. si in loc de ochii mei aproape caprui sau aproape verzi am doua pene de paun cu care gadil harpa cerului, doar-doar o ploua din nou cu sarutari pe fruntea mea rece.