sfredelește rutina inutil pastorală
peste munți orice dor are formă letală

în cetăți din steaguri se face bandaj
pe răni neplânse-n tineresc sauvage

tu ai un fel generos de-a răpune
apusul pe coapsa luminii postume

gașca de nori s-a culcat pe-un crenel
ești atât de înalt de nu-ncapi în pastel

nu vei avea pământ fără vânt cald în vele

nici tu iubito sâni fără mâinile mele