uite cum am rămas amândoi neterminați cu Dumnezeu adormit ca un ocean între noi.
te zăresc doar când îmi cânți despre nimic.

duminicile se înfruptă din pacea noastră aparentă. jucăm table. liniștea se rupe doar la prânz când muștelor le e foame.
trupurile noastre împreunate își fac siesta sub celălalt cer. nu va mai ploua un timp. gândurile se întind în mine ca o coardă.

dacă aș avea un zâmbet adevărat te-aș înveli cu el mai spre seară, dar un grav accident l-a închis în iubitul ei mort. pot să-ți fac însă o cafea mult prea dulce. apoi să ascult cântecul tău despre nimic. nu despre noi.