dă-mi un singur poem în care să nu fie carne și sânge și piele și suflet și fluturi
vreau un poem în care să intru și după mine să se închidă poarta
să rămân acolo fără nici un lucru important de făcut
poate doar să fluier puțin când mi se face teamă de lumina lui stranie

ar fi un fel de așteptare perfectă

nimeni nu m-ar mai întreba unde mi-e casa
și care e numele mamei

îmi doresc un singur poem din care să nu înțeleg altceva.