ora aceasta are cadența schimbată. îi forțez limitele și îi despic miezul. dar nu găsesc nimic. decât un ticăit zgomotos.
nu știu cum de tu mai poți să-ți faci siesta în după amiezile acestea când știi sigur că vine moartea în fiecare clipă. cum poți să treci strada, să iei tramvaiul doi. cum poți să spui salut. cum poți să faci copii femeilor fără chip.
eu nu pot să înțeleg mecanismul teribil prin care acest ceasornic te pornește în fiecare zi la această oră lăptoasă dintr-o cadență falsă, străină, mizerabilă.