întrebările cresc în aer isterice. trecem unul prin altul inconsistenți.
ne stă cumva straniu în orbirea aceasta lăptoasă.

la ora 12 sufletul mi se zbate ca un câine în lesă

nu mai simt nici o poftă. doar incisivii mi-i știu viguroși înfipți în ochiul galben al zilei.

îmi întârzii voit mișcările tot așteptând să se întâmple ceva între timp. dar în fiecare clipă înfăptuiesc același destin.

cineva îmi spune că totul e doar cauză și efect. o fi, mă gândesc.
apoi îmi lipesc viața cu salivă ca pe un timbru de acest simplu mesaj:

Exist doar pentru că exiști.