e ca și cum aș îndrăgi piatra pe care mă odihnesc uneori privind spre alte ploi cum țes cerul de pământ
cum aș îndrăgi diminețile-n muguri ascunse de privirile trecătorilor zevzeci ai orașului
sau apusul însingurării pe țărmul fără iarbă uscată
și candela-n castanii din fața ferestrelor umezi de visul de-astă noapte
focul din munți când îmi ghicesc în zmeură gustul urcușului
și vântul pribegind printre sălciile în care mă legănam copilă hoinară



eu nu știu îndrăgi altfel decât cu tandrețea degetelor modelând argila
mângâind umerii îmbrăcând copii ori poate doar lăsând la-ntâmplare încă o poezie
uneori fără să urmez o altă cale-ntoarsă decât a sufletului ascult pe-nserat înțelepciune



într-o zi voi rămâne un singur cuvânt celui ce mă păstrează în albumul legămintelor


drag






Foto: "Chipuri", în negativ