vântul se pornește de cum ies pe balcon
e sufletul tău
doar așa poate ajunge la mine

copacii devin brațe disperate

soarele ca o privire flămândă
îmi trage conturul către sine

mă distorsionez între plămânii mâncați de tristețe
apoi dispar undeva

rămâne un tremur zâmbitor în aer
emoția