umbra imperiului bizantin
se revarsă în juru-mi
lumea-n ruină are formă de sfinx


alături de mine
mărșăluiesc
nouă sute nouăzeci și nouă de–mpărați


vreau să lupt, să ucid
dar nu pot nici să mă apăr
o imensă durere se prelinge-n icoane
în marea de amar

nebun mai grăiește
duhul prințesei nerăzbunate
mușcată de câinii de pază ai deșertăciunii

visăm lei odihniți
devorând jungla
în somnul adânc
de la capătul poemului.