sub talpa ei cresc nori
adânci si grei de alb,
iar în mâna ei,
ea ține luna
și pe buze mii de galaxii.

cum, nu te pierzi pe căi necunoscute
când în păr, iubita ta ascunde universul?

Ea cântă în glas de zâne
și ce-i curge prin vene e departe de a fi doar sânge.

în Ea danseaza sunetul pământului
și ritmul inimii îți e ție închinat.

o știi prea bine că prezența ei e sacră
și o pândești adesea trecând alene ca o floare
peste tot ce pe tine te oprește.

Iubita ta e vânt de mare. Liberă. Neîntinată.
Indrăzneață și sărată.

în ochii ei nu vezi doar cerul.
în ochii ei privești și marea.

pe palma ei citești cu degetele povestea voastră
și plângi de fiecare dată când degetele termină pagina.

în Ea nu poți zări nicicum linia orizontului
căci iubita ta e departe de tot ce-nseamnă limite.
Ea n-are granițe
ci se-ntinde nestingherită mai încolo de soare și ocean
mai departe de lumea din mijlocul patului
mai departe de ea