Te-am așteptat mereu
în fiecare dimineață cu ochii pe fereastră
și dorul cald doar către tine
a urzit povești cu zâne
iar tu, un semiprinț cu plete-n vânt
veneai călăre pe un gând.

Au plâns și norii pe fereastră
și crengiile s-au zburlit pe lângă casă
iar timpul n-a-nțeles că n-aș vrea să treacă
ca povestea să se împlinească.

Aș fi vrut ca prințesa să nu îmbătrânească
să nu vadă curtea pe fereastră cum repetativ
se schimbă, de la zi la zi.

Aș fi vrut să nu fiu martora atâtor nopți cu curtea goală
nici să fiu trează când ceru-și schimba culoarea
sau când primele flori se iveau printre nămeți.

Pe fereastră am desenat o lume-ntreagă
fantezistă, de acord, cu tine zeu peste tărâm
și eu o simplă măicuță adâncită în rugăciune
în genunchi lângă pervaz
te visam nerăbdătoare bătând la fereastră.

Ti-am înălțat în suflet cantece și poezii
am inventat miresme noi pentru părul tău
și simțuri minunate bucuroase sub atingerea ta
am descoperit noi flori în ochii tăi
și sunete de clopoței în glasul tău.

Cum timpul n-a-nțeles că vreau să se oprească
m-am uscat la fereastră după fiecare dimineață
ca o floare uitată neudată în glastră.