de nerăbdare îmi ronțăi
sufletul pe margini
ca timpul filele de carte gălbui, uscate

îmi spun:
sunt tot frumoasă
cu marginile frunzei arsă
îmi urcă muzica din rădăcini
pocnetul fructelor căzute-n drum

castana amară
nu-i trebuie nicicui
în așteptare-mi ninge tâmpla
amintirea florii de castan
nu e mister
e doar simplă osmoză