atunci când treci printr-un moment...ba nu! când un moment dintr-ăsta trece prin tine și te taie ca o frânghie de foc făcîndu-te franjuri de jar nu poti decât să-ți ții răsuflarea - asta dacă mai ai pretenția autocontrolului - și să-ți anihilezi pe jumătate ființa chiar și aleatoriu. știe ea ce să dezintegreze și ce nu.
și da! după un astfel de moment sau odată cu el devin nebună.
chiar dacă e doar senzația de nebunie bezmetică știu că lasă ravagii. și jur că e al naibii de bine și just și necesar și...regenerator și atât de evident de ok.
și dacă tot mi s-a întâmplat iaca vreau să se știe, așa ca un testament-holograf, ca o parte semnificativă din el că iubesc - până dincolo de cât pot eu să realizez că sunt ca ființă - astfel de clipe:

http://www.youtube.com/watch?v=K4fbD0YBSZQ

..cu toate riscurile din zona derizoriului sau penibilului,
cu toate neînțelesele sau derâderile,
lăsați-mă să vibrez și așa...până-n măruntaie - întocmai ca cele ale pianului în care și pe care și cu care se joacă fata asta teribilă.
și nu numai ea. e un halou incredibil acolo!!

oameni frumoși înnobilînd cu frumusețe...clipe.
uff!