a venit toamna în livada cu portocali
iubesc ochii tăi de aur și de vise
aidoma fantomelor din copilărie
un soare albastru apune
în livada cu portocali
văd lucruri ciudate
mă urmezi în moarte
și eu am băut din apa cea vie a poemului
și m-am adăpat din Iluzie
mereu nu puteai s-adormi
și-mi spuneai să nu visez
căci vei pleca și mă vei uita
și nu ne vom mai întâlni niciodată
lăsându-mi doar cele zece mii de porunci ale politeții
mi-ai dat de mâncare fluturi de aur
aripile lor mi-au inundat viața
ce țâșnește ca o apă vie din fantasma poeziei
nu-mi mai amintesc
ce m-a mai întrebat copilul cu ochii de aur
toamna în livada cu portocali
plecaseși