începe să-ți placă și ție ceva pe lumea asta
bunăoară plăcuțele astea lichefiate de pe care să-ți citești monologul

suportă retina ta – suportă orice – te bate gândul să faci o alianță chiar dacă se spune că fiecare ar conține un amestec de imaturitate imprevizibil și intoleranță bine dozate

cât de nesigur e oul ce stă în caserolă?
suficient cât să gândești cu premeditare un scurtcircuit
de ce oare?

Milord
a sosit momentul să ne îngrijim puțin de fundul nostru
există o mulțime de forme de refuz elegante – în măsura în care reușești să fii atent la detalii poți să stabilești o relație privilegiată:
cum ar fi să aștepți la nesfârșit apariția curcubeului ca unică speranță;
sau să schimbi prosoapele din baie cu unele cu țesătură audio și toate cele cuvenite executării unei partituri care să nu te lase dator vândut pentru toată viața;
ca atunci când suni goarna pentru coerență și toți te arată cu degetul fiindcă nu ai pe lângă tine pe cineva cu care să-ți dai coate;
o încăpere fără limite la fel de absurdă ca autoînvinuirea;
ca atunci când faci de capul tău nesfârșite exerciții de levitație