traheea i se strâmbă și cedează în luptă
nu-i mai pasă de nimic
oricum
în ultimele patru săptămâni
viața s-a scurs din ea cu mare ușurință
avea pielea de o culoare ciudată ca de chit
arăta ca o drogată cu fața rătăcită și o privire vagă
pierdută în fereastra dormitorului

un ciob dintr-o viață anterioară

ceva din secolul al XV lea
în care străbătea poteci lungi și întunecoase
fiincă avea o haită de câini de vânătoare
căutând comori și vechituri de lux și
chipul care îi intrase de la inimă la suflet

o lacrimă i se rostogoli pe obraz
în timp ce se sufocă zgomotos
își imagină o cutie de conservă cu ea înăuntru
purta pantofi roșii cu tocuri înalte
părul îi era vopsit într-o nuanță aproape de roșu-sângeriu
era doar un corp destinat viermilor care-l vor mișuna
un corp decedat pentru că n-au funcționat frânele

el se plimbă pe jumătate de râu
pe cealaltă jumătate
ea - viața ei -
era de fapt o foaie contabilă
intrări prin stânga ieșiri prin dreapta
calități slăbiciuni și bineînteles un aer consternat

în ultima zi din viața ei
se trezise în patul ăsta se uitase la fereastra asta
ca acum când era moartă
și toți din jurul ei erau morți