- 1 -
Când stârnit de energia versului și-a melodiei,
Nedorind să las uitate câte-mi trec prin cap și mie,
Iau în mână un stilou, iar sub el o foaie pun.
Cât mai sînt cuvinte-n gură, scrie mână ce îți spun.

- 2 -
Dacă ai bunăvoința să mai stai din drum oleacă,
Sau de ai răgaz și vrei să asculți și încă dacă
Ești în stare să-nțelegi ce îți scriu, sau ce gândesc,
Atunci, dară, fii atent la ce-am spus, la ce-ți vorbesc...

- 3 -
Am citit azi pe-un poet ce chiar clasicii-l citiră.
Versul lui, poemu-ntreg, mă desfață și mă miră.
Câte-avem de învățat noi, cei din era digitală
De la înțelepții antici, sau din era feudală?

- 4 -
Cum te fac să simți eroii cu trăirile lor proprii
Și te fac atât de-aproape de-acea vreme să te-apropii,
Le simți inima cum bate, când de dragoste-i cuprinsă,
Sau șiroaiele de lacrimi de la alta ce-i respinsă.

- 5 -
Și de rândurile astea, scrise-n versuri, bunăoară,
Și chiar dacă mai continui, că-s poet să nu îți pară.
Doar din inerția rimei, scriu și eu ce-n minte-mi vine;
De-ai citi ce-am răsfoit eu, știu c-ai scrie și mai bine.

- 6 -
Și cu câteva catrene, - iată-un argument în plus, -
Nu-i destul să fii poet, - Rustaveli cum a spus.
Spre a nu rămâne-n urmă, mulți vor spune, mari și mici.
Dar ce-or fi în astă lume a lor vorbe? Tu ce zici?

- 7 -
Lungi poeme fabuloase pentru veacuri nestemate?
Zugrăviri cu arta slovei noi cărări ce nu-s umblate?
Muzici de cuvinte-n rimă ce-ți fac firea să tresară,
Sau articole-n ziare, ce-s un fel de apușoară?

- 8 -
Dar e moara pentru apă și e apa pentru moară,
Precum ziua pentru noapte, precum zorii pentru seară.
Și precum se mișcă toate pentru-a nu ședea pe loc,
Cei ce stau își au și ei – și menire și soroc.

- 9 -
Și precum găsim că toate își găsesc pe lume rostul –
Darnicul, dar și avarul, și deșteptul, dar și prostul,
Și bogatul, și săracul, și bărbatul, și femeia -
L-al înțelepciunii sens caută să-i găsești cheia.

- 10 -
Viața-ntreagă de-ai umbla, tot ai fi în căutare.
De pe-o zi pe alta ești în continuă schimbare,
Căci din propriul trecut uneori cu greu aminte
Îți aduci de-acele vremuri și de propriile-ți cuvinte.

- 11 -
Toate câte nu le știu, de le-aș ști, oare ce-aș face?
Și ce-ar fi dacă-aș începe a iubi ce nu îmi place?
Toată aiureala minții ar fi versuri în catrene,
Armonii de sfincși cu-acele piramide egiptene.

- 12 -
Legități strânse-n formule și mai simple și mai grele,
Cine-ar ști să îmi citească toate gândurile mele,
Încâlcite-n integrale, fracții, rădăcini pătrate,
Ecuații de tot soiul cu mulțimi de derivate?

- 13 -
Cine-ar vrea să se-adâncească, eu atunci m-aș ridica,
Să se-nalțe dacă-ar cere, eu atunci în jos m-aș da.
Aș răspunde făcând totul când ar vrea și când ar cere,
Căci dintr-un exces le-aș face de iubire și plăcere.