Moș Nicolae, spune drept,
în seara asta iar ne tragi în piept?
Poeții se gândesc la noi
și plâng fecioarele pe umeri goi
de trubaduri sensibiloși
prea-siguri că ne trebuie galoși...

Tu știi prea bine, măi amice,
că sărăciei nu-i dai bice
cu gemete versificate
și cu emoții cumpărate...

Adu-le-aminte de copii
de poți, în fiecare zi,
ne este foame-adeseori
și frig! nu doar de sărbători!

Moșule drag, atâta pleavă
de vorbe goale nu-i otravă?
De ce le este acuma milă
și-atâtea luni pe an doar silă?

Nici nu mai vreau nimic, bătrâne,
sunt chiar sătul de prinți și zâne
ce fac din sărbătoarea noastră
un bal cu curu’ pe fereastră...