atomii valurilor s-au organizat în formă de steluțe
când le-am mulțumit că frigul de afară crește odată
cu dorință noastră de a pleca.
am vrea să călărim căluți de mare către departe în lume.

cărțile de tarot au spus că salvarea noastră e să fugim
printre picurii de acid din pulverizator,
să fugim departe cu gingiile atacate de sarea
valurilor ucigașe.nu am înțeles niciunul ce au vrut să ne arate.
dar ne-am ales căluții și am plecat printre valurile înghețate de atomi-steluța.

treceam pe lângă chipurile stâlcite de sticla gheții și
ne țineam corpurile apropiate încât să nu înghețăm
și noi,pierind în banalul cotidian.trăgeam cu dinții de cuvintele
nerostite și încercam să dăm un înțeles abstractului
termen de iubire.
pe malul stâng al sufletului ne-am construit castele din cărți de nisip
și am turnat sărutări în șanțurile de apărare.
ne-am ferecat într-o odaie de cuvinte și am pictat
pereții în literele albastre ale poveștii noastre.

acolo nu avem semnal,nici oameni,nici griji.
suntem doar noi și căluțul de mare,cărțile,nisipul și cuvintele.
i-am mulțumit apei că ne-a adus aici și cerului
că ne ferește de stropii de acid.