- 67 -
Uneori mă mir chiar singur de-ale mele proprii zile
Și mă mir, poate, și-acuma de ce scriu în aste file.
Dar pe când cineva vine și-altul este de-acum dus,
De adus, doar, mulțumire trebuie Celui de Sus.

- 68 -
Dacă ce știi că-i al tău, eu găsesc că e și-al meu, -
Împreună, mi se pare, că avem pe Dumnezeu.
Noi avându-L, El ne are, - așa-r trebui să fie, -
Slavă Þie, Doamne,-ți spun, din vecie în vecie!

- 69 -
Când mă uit la arta lumii, ce-au făcut acei maeștri,
Multă curiozitate și plăcere îmi stârnește.
Cât de multă profunzime în ce-i scris, în ce-i pictat...
Lăsând pentru cine nu știu, dar mă mir de ce-au creat.

- 70 -
Și îți pare că curg versuri, însă numai ei și știu
Cât de greu atunci le este, când pictează și când scriu.
Și parcă te văd că-ntrebi și pe mine, cum îmi este? –
Eu nici nu știu de ce ție așa gând ți se trezește.

- 71 -
Nu-s decât, doar, niște rânduri despre ce și eu citesc,
Despre ce pânze frumoase, capodopere, privesc.
Nu-s decât, doar, niște gânduri despre ce mă înconjoară,
Ce privesc acum, sau, poate, ce-am văzut odinioară.

- 72 -
Căci frumosul, ca atare, e creat de Dumnezeu
Și tot El a dat ființă la ce fac acuma eu.
Și la toate le-a dat viață și de toate îngrijește –
Și de tot ce va să fie, și de tot ce-acuma este.

- 73 -
De aceea, dacă-ți spun, că eu numai țin stiloul,
Nici să-ncerci să nu cutezi, să-mi zici c-o fac pe eroul.
Dar și dacă tot ții una și tot încă nu mă crezi, -
Ia o foaie și-un creion, scrie ce-am scris și-ai să vezi.

- 74 -
Să-mi răspunzi la ale mele semne de interogații,
Să-mi zici câte vei putea, câte vei vrea explicații.
Nu zic multe, sau puține. Știi de ce. Câte vor fi,
Bucuros să le cunosc și pe ele mi-aș dori.

- 75 -
Crezi, poate, că asta-i totul; eu mai am, însă, de scris.
Și, te rog, să nu îmi iei tot ce scriu acuma-n râs.
Știi ce le-am spus unor care, prin al lor comportament,
Nu vedeau ce, poate, mie-mi era totul evident?

- 76 -
"Ca la cai vă stau perdele și vedeți doar ce-i în față.
Să vedeți ce nou mai este, vă e greu și vă e greață.
V-ați deprins cu un tablou doar, altceva nu vă pricepeți.
Și-n rutina asta lentă toată viața o petreceți.

- 77 -
Cum, când mintea vă lucrează cu doar câteva procente,
Explicații pe măsură vreți la gânduri eminente?
Și doar dați la umbra vârstei, socotiți că meritați
Din acele cinci procente cu părerea să vă dați?

- 78 -
Căci, de-ar fi să știți pe toate, n-ați mai face ce făceți,
N-ați mai tremura de ciudă, n-ați mai spune ce spuneți.
Eu, la fel, n-aș scrie rânduri, voi n-ați sta să le-ascultați
Și la toate cele spuse, mai adaug – mă iertați."

- 79 -
Dar, de fapt, ce ai cu mine? Fă ce ai de gând să faci.
Nu pot să-mi impun părerea când cu ea nu te împaci.
Ai și tu, la fel, tot dreptul la părere personală
Și să-mi zici că-această carte nu-i decât una banală.

- 80 -
Îți repet de când eu asta? Ne-nțelegem, așadar.
Mai departe îmi permite să continui să scriu, dar.
Și-ai să înțelegi și tu, din gândirile-ți permise,
De ce totul și nimicul pe aceeași foaie-s scrise.