Aici dorm eu, un nimeni chiar
Ce-am fost în viță un solitar;
Aici, sub această piatră cenușie
Îmi duc dorul pe vecie.

Tulburat am fost o viață,
Fără iubire, fără speranță,
Dar acum sunt fericit
Căci iubirea mi-am găsit.

Și așa, ca un prost ce-am fost
Ș-am scris cuvinte fără rost
În fața sticlelor cu vin,
Eu, Viziniuck Cezar Cătălin.