Primul roman din cele 12 ale laureatului Nobel pentru literatură, William Golding, frapează prin perspectiva pe care reușește să o ofere cititorului asupra unei lumi a adulților miniaturizată și transformată într-un joc al devenirii, o alegorie inocentă.

Talentul lui Golding de a transparentiza aspectele pozitive și negative ale unei societăți reușește să te poarte prin jocul-experiment pe care Ralph, Piggy,Jack și băieții din cor alături de ceilalți puști îl practică fără să își dea seama că evoluția implică și un ireversibil.

Grupul, la început uniform, ajunge să se îndepărteze de "momentul 0", fapt care determină schimbări de atitudine, scindări și descrieri mult mai complexe ale personajelor și situațiilor prin care trec aceștia. Tensiunea este menținută pe întreg parcursul romanului de permanentă luptă între rațiune și instinct, ordine și anarhie, democrație și totalitarism.

Titlul extrem de reprezentativ reflectă sublimarea răului prezent în orice ființă umană și este revelat treptat, căpătând în cele din urmă o existență concretă: capul scroafei omorâte de grupul de puști-vânători înfipt în vârful unui par.

Sfârșitul optimist ascunde o realitate mult mai crudă: practicile copilăriei vor fi reiterate la vârsta adultă într-o formă mult mai vicioasă și mai lipsită de ludic.

Este un roman interesant și cred că reușește să sintetizeze destul de bine impasurile prin care trece orice individ și motivele pentru care oamenii își fac rău. Cred că merită citit.