La mine,
In centrul inimii
Ești doar tu!
Tu și o privire
Aruncată ciudat
Cu demisecunda
Aruncată’napoi
Denivelat!
Sau înainte
Inaintea cunoașterii
De dintre noi.
E desenată
Culoarea
Cu dinapoia privirii
Mâinilor
De dinapoi.
Bună seara inimă,
Am zis!
Si vântul
mi-a rasuflat într-o parte
a mirare, filele din carte
și s-a umflat
în frunze
și-n șoapte
exasperate!
Ce?? Iar iubești>?
Te-ai îmbătat
De cuvintele
Bărbatului?
Nehotărât
Sau ....ambetat
de clipă?
Wake up!
mi-au zis pe rând
vântul,
istoriile,
sau gurile rele
în modul cel mai
civilizat.
Să mă trezesc mi-am spus?
Ce-am oare…
De câstigat?
Si cui îi pasă
De centrul inimii mele
Cu-adevărat??
Dacă nu mie?
Dacă nu visului frustrat
Din mine însămi?
Neizolat
de toate pierderile
Universului.
Si-atunci
Așa te-am păstrat.
Si mă simt
Fericită
In gândul
Gândului meu amorțit
De tine
De spaima că existi
Sau ca esti bine…
m-am agățat de imboldul ăsta
al inimii
ne-arcuit
în săgeata gândului,
plutitor
istovit.
mi-e bine
cu gândul
meu
mereu odihnit
în tine,
în arcul
inimii tale
etern arcuit.
mi-e bine !
și mă'ntreb,
cât oare
te merit??