Nu sunt de vină eu, mamă
că certitudinea existenței mele
nu ți-a fost o dulce povară
ci, un fetuș ce te-a înrobit
în lanțurile neputinței
învăluite într-o tristețe amară
de a nu mă respinge
din a profunzimei tale ființe.

Infioratele sentimente
ți-au produs lacrima și revolta
că vreau să exist,
că vreau să fiu copila ta...

In pofida împotrivirii tale,
El, m-a păstrat ascunsă,
umilă, supusă,
pentru o nouă viziune spirituală.

Evenimentul de mare cumpănă
din aceste vremi anormale
ne prevestește
că lumea pe care noi am construit-o,
generând haos și violență,
acum se prăbușește.

El, binevoind să-I fiu
un probant solid,
Acum, când, „Cuvântul”
adună cu putere
două lumi paralele
față în față cu necunoscutul.

Accelerarea timpului
declară prezența Divinității
iar “Mesajul” profund venit
la nivel Planetar,
de dincolo de barierele frumuseții
deschide cele două timpuri
adunând cele două lumi
în acelaș loc,
pe acelaș drum,
în “Unimea Divinității”.