am o plăcere perversă
să privesc oamenii în timp ce călătoresc
să le dau nume
să-i așez în povești
să le dau drumul din cuștile
pe care și le poartă lipite de ființe
apoi să-i văd târându-se
spre animalul din ei

***

plecasem să ascultăm pe furiș cerbii
ne urmăreau
dârele de sânge ale zilei
tulnice de os întorceau lumina
din strigătul lupilor
eram speriați de chipul nostru
un animal de apă

******
nu putem să uităm gustul lanțurilor,igor

luciditatea mușcă din creier
o răsuflare de prunc ne-ar face bine