nu, încă n-au sosit ajutoarele,
spunea tata pășind tot mai repede
într-un cerc invizibil mie
în mijlocul camerei

stăteam cu nasul lipit de fereastră
lângă caloriferul vechi
și zeci de mașini treceau pe stradă
claxonând răutăcios

mama era bolnavă undeva într-o cameră vecină
era iarnă și frig
dar eram mulți și nu simțeam decât foamea
ce ne biruia
când veneam zgribuliți de-afară

(stop)

uneori lucrurile par drame la suprafață -
crucea de azi e coroana de mâine
cicatricea poate fi dovada vitejiei
osteneala sentimentul utilității

(reluare)

nu, încă n-au sosit ajutoarele,
poate nici nu vor mai sosi vreodată...

caloriferul emana o căldură plăcută
în bucătărie mama cocea voioasă prăjituri
și noi, copiii, ne învârteam în jurul fustei ei înflorate
tata se înregistra la un casetofon vechi
zdrăngănind la chitară
"nu, încă n-au sosit ajutoarele... "