mă uitam pe furiș la acul asistentei
cum îmi risipea între oase
lichid de om de calitate artificială
îmi secase tot
până la idee

cel din față îmi zâmbea complice
avea tot capul tăiat
doar cuvintele răsăreau din vene
l-am întrebat dacă mai pot merge după
nu,mi-a răspuns, înfigându-mi mâna în inimă
cine mai crede?
moartea e doar o decorațiune interioară
demodată
iar tu miroși a singurătate