Când nu voi mai fi,
Voi pătrunde in visul tău, să-ți veghez somnul,
Tu ai să ști cine sunt.
Vei ști,
Sunt aceea,
Care ți-a învelit frigul tristeții
Cu căldura din suflet,
Care ți-a mângâiat buclele copilăriei,
Care ți-a udat tălpile cu lacrimi,
Și-a așteptat să crești,
Ca să mă poți cuprinde acum
Sub radicalul tău.

Ști, am uitat să-ți spun:
Ai fost conceput
Când două inimi și-au sincronizat bătăile.

Să nu uiți asta!