[intro: nu mă pricep la compuneri ,figuri de stil ,expresivitate etc și nici nu aveam de gând să postez vreodată pe blog,
dar e o formă de a-mi descărca frustrarea]

Sunt foarte frustrat: mă uit în jur și văd cât de superficiali suntem – cât de superficial sunt eu.
Credeam că unele experiențe de viață m-au schimbat ,dar uită-mă din nou judecând oamenii după infățișare.
Suntem prinși în mirajul imaginii exterioare, nu realizăm că exteriorul e un simplu ambalaj ,
iar produsul de preț se află în interior. Măcar ambalajele din comerț conțin date importante gen ingredientele ,
modul de folosire și valabilitatea ,dar noi ? Unii mai norocoși cu o expresivitate bună arată un zămbet cald
și o privire blândă, restul nimic.
S-a ajuns că în biserici băieții să facă topuri cu cele mai frumoase 5 fete și viceversa.
Pe lista cu calități ale viitorului partener de viață la loc de cinste stă înfățișarea,
după ce o bifăm pe aia vedem daca mai putem găsi și ceva calități interioare :
pentru fete băiatul perfect blond cu ochi albaștri,
pentru băieti fata fotomodel 90-60-90 .
Am ajuns să fim designeri de oameni: ne uităm la cineva și fără să vrem începem să gândim
– ochii cam mici, buza de sus mai subțire ca cea de jos ,nasul cu deviație de sept ,
iar abdomenul .. plin de grăsime .Jale , începem să strâmbăm din nas și să facem corecțiile de rigoare.
Cand prietenul/a cel/a mai bun/ă îți spune zâmbind că are un/o iubit/ă ,
prima întrebare sună ceva de genul “Cum arată? E frumos/frumoasă?”.
Și după ce devorezi detaliile fizice îți amintești să întrebi dacă e și băiat/fată de caracter.

Uităm că nu am făcut nimic prin care să merităm sau să nu merităm o anumită față, un anumit corp.
Și totuși, ne place să stăm să răsfoim poze și să comentăm de imaginea mai puțin perfectă a lui x si y.
Când apare un coș suntem în stare de alertă .. când apare un rid sunăm după ajutor.
Când o să învățăm să apreciem adevărata calitate, cea din interior? Când o să fim bătrâni,
neputincioși și zbârciti ? Sau poate nici atunci ..
Pentru cei care stau prea mult cu nasul în oglindă ,admirându-se : aveți ceva cu care să vă mândriți?
Iar pentru restul ,cei care se feresc de reflexia propriului chip: sunteți creația lui Dumnezeu ,special concepuți de El,
cu nimic mai prejos decât mocile din top 10 ale revistelor..
PS 1: Nu neg importanța imaginii exterioare de sine ,dar în zilele noastre prea contează numai ea.
PS 2: Am dat exemplele cu feminin- masculin aiurea ,același lucru.
PS 3: Ceea ce am scris e o chestie general valabilă ,nu neg că sunt și excepții,
ferice de cei care nu intra in categoria descrisa mai sus.