Hai!
Laudă-mă șoaptă în versuri de sixtet,
Adu-mi o mângâiere în cupa-ți de șampan',
Plesnește-mi încruntarea cu-o coadă de oblet
Și linge-mi cu blândețe o vorbă în timpan...

Clădește lângă mine o stană de iubire
Și du-mă lângă munte să-ți simt ecouri vii,
Turbat de disperare, ieșit puțin din fire,
Omagiu adus în piatră, cunoscător ți-oi fii!

Voi încerca să-ți mângâi orgoliul deșirat,
În lumea răutății, ce vise-mi înegrește..
Mă spăl de cruditate, de rânced și păcat
Și mă ridic cu tine spre Mâna ce-ocrotește.

Mă-nchin în fața ta cu adorații sacre
Și îți gasesc reversul pe lumi de culmi secate,
Departe de ai tăi, în fante mari și acre,
În dialoguri lungi, discursuri gri, șocante...