spațiul vital e infinit mai vast decât locul mortului
și are mai multe avantaje:
pentru cel dintâi trupul este opțional, căci,
pentru o mai bună locuire
sunt de ajuns câteva lecții de geografie urbană și de stil interior
memoria bătucită a adresei
mogâldețe ițite din covorul cu fir scurt sau din parchetul laminat
corpușoare de copii, un sân, șosete de-a valma, obiecte casnice.

pentru locul mortului buna locuire e o chestiune redundantă și,
cu toate că toți știu cum se formează convoiul,
cum se încheagă cuvântarea și cum se face așezarea-n formă fixă
rar se vorbește despre asta,
și doar la înmormântări
ori în mediile dark ambientale
sau pe creste noaptea.

mă întreb dacă la priveghiuri se mai răsfoiesc reviste Neckermann
sau doar pliante Ikea