Cu o simplă mângâiere pe coala albă, însetată,
Se așterne-ntreaga lume, dar ea pare-ndurerată
Căci nici luna nu zâmbește, soarele-i mai arzător,
Frunza-ncet se veștejește, dar totu-i înșelător!

Lin s-aștern gânduri grămadă, pana scrie neîncetat,
Vrând să spuie lumii toate, ce are lumea de aflat!
Tainele ce odinioară păreau un dulce, sfânt mister,
Astăzi, toate sunt știute, totu-n viață-i efemer!

Dulcea voce azi încearcă, cu glas firav să învie
Prin acest joc de cuvinte, nu o taină, ci o mie!
Lumea să se-ntrebe iară, încercând ca să găsească,
Tot ce atunci era mister, tot mister azi să se nască!

Chiar de coala-i pe sfârșite, vom aduce altă coală,
Căci azi pana vrea să spună tot ce simte, ce gândește,
Încercând să creioneze o amplă și vastă poveste
Ce te-ndeamnă s-o asculți nefiind o formă goală!

Un mic omagiu marelui poet Lucian Blaga, pentru geniul său cu care a contribuit la formarea unei vaste culturi literare de care dispunem astăzi!