Să pot scăpa mi-e visul ce mă macină acum.Să pot scăpa de tot. Să fiu un tufiș la margine de drum și să privesc mașinile ce mă stropesc în goana lor spre nicăieri, așteptând-o pe cea în care ești tu.
Să fiu scaunul pe care te așezi tu ca să îți simt mai bine greutatea dar tu să nu știi că mă ai așa de aproape.
Să fiu o parte a pliurilor rochiilor care se ondulează atât de
moale pe umbra ciorapului tău.
Să fiu măcar una dintre floricele de porumb pe care le spargi între dinți atunci când privești un film gândind în altă parte.
Să fiu firul de praf ce îți intră în ochii vara ca măcar o data să văd și eu prin lumina albastră a irișilor tăi.
Să fiu nimic și totul din jurul meu să fi tu.
Să știu astfel că m-am strecurat până în profunzimea, până acum niciodată atinsă, a chipului tău străfulgerător.Atât mi-ar fi suficient să pot scăpa de tot. Și jur că nu m-ar durea!