Visele zboară
Legate de-aripi de porumbei
Și-un suflet de-agață
Și pleacă.

A rămas o amintire
A rămas departe
De inima mea,de mintea mea
S-a pierdut in gol.

Dar,amintire să fie?

E ca un tren ce a plecat
Dar care se va intoarce
Când ochii mei vor vedea
Din nou porumbelul călător.

Un sentiment de frică
Cuprinde-al meu suflet
Dacă am să văd din nou
fericire...
Dacă am să simt din nou
tristețe...


Și acum s-a întors
Dar cu alt chip
O inimă blândă a ieșit în fața mea.
Acum gândesc diferit.

Of,amintire dulce.
Acum te-am uitat.