într-o zi am văzut-o
viața mea stătea întinsă chiar aici pe podea,
lată cât o autostradă și
beată turtă
fuma țigări de foi
mă privea neclar și ironic
îmi vorbea împleticit și de sus
cică
proasto, eu am fost tot ce n-ai avut tu curaj să fii
profesionista de lux copilul nerecunoscător
actrița asasina afemeiatul
curva filozoafă ajunsă nesperat la bătrânețe
mă piș pe tine ‘telectualo
ai în cap numai harfe piane te crezi balerină
cine prafu’ meu mai ești și tu, hei
cu tine vorbesc tu asta poeta timida idealista
n-auzi
am încercat s-o pun pe silent nimic
începuse să țipe să se tăvălească de-a dreptul
până mi-a sărit zenul
mai exact fix atunci când
m-a scuipat cu ultima înghițitură de vodcă
am pocnit-o peste bot
am luat-o de fizic și-am azvârlit-o afară
e clar că nu știu să fac pe gazda
de-atunci n-am mai văzut-o
stau aici mahmură îmi trag nasul
și mă-ntreb de care parte a ușii sunt de fapt și
de fapt cine dracu și pe unde oi fi