da, dom'le, am un trecut de disprețuit
copil comunist stând cu orele la coadă la pâine
tânjind după o cană de lapte
sau o portocală
hainele maică-mii se potriveau strâmb
și le uram din toată inima
- ca și pe posesoare
uneori –

și, da, firește, și prezentul insignifiant
un mic apartament nu foarte-n centru
n-am copii, n-am cont în bancă
nu tu gresie la baie văruială
mobilă fasoane și tot restul

și ca și cum n-ar fi de-ajuns
nu-mi aranjez sprâncenele
jeanșii și fustele la mâna a doua
urăsc ideea de make-up
umblu cu părul tăiat
și nu am învățat în juma' de viață
să zâmbesc naibii de conveniență

și-atunci mă-ntreb
date fiind toate astea
ce mama mă-sii cauți tu aici
du-te în lumea ta de cristal
fabricată de alții
și lasă-mă să-mi văd de trăit
de iubit
și alte prostii neînsemnate