și-n timp ce ziua se stinge înspre lac,
în spatele clădirilor cochete, 
ea arde în camera mea, lângă mine. în
somnul ei lin, în fotoliul comod, arde.

în halatu-i ușor, cum dispare în flăcări.

și încă miroase a ceai, a pielea ei fină.
mamă, uite cât de frumos arde.
ca păpușa de cârpă din podul buniciii.
ca un lan de porumb în arșița amiezii.

lanul nostru pierdut și muncit cu
atâta iubire și  trudă. casa noastră
de vară cu lămâi și magnolii.

și încă miroase a pielea ei fină în mine,
încă aroma de ceai în arșița verii.
cum dispare în flăcări chipul ei palid.

visul meu cu livezi înflorite.
liniștea fragedă care crește acolo.
leagănul din spatele casei, mișcându-se
încet în seara încremenită.