șirag cu perle se strânge lent sub gesturile noastre
- ne vor atinge, iubito, de pe o zi pe alta
un tanc o liniște un tanc o lance portocalie
renăscând, în jurul fiecărui cuvânt
acum e doar liniște sau fragilitatea fiului
revenit în cele din urmă dintre ceilalți
care nu mai sunt - eu cel care pășește lin
pe scara de piatră, peste roca roșie

***

lucrăm în picioare
străduindu-ne să devenim inutili
-sau ce urmează, omul
jumătate de lună o locuim în doi
în mijlocul acestei farse
cu ferestre verticale
în care am înghesuit puzderie de lucruri
legate între ele cu un soi de șnur

**

străbatem un cimitir
foarte la modă
cu trotineta
oare unde au dispărut toți oamenii
- copii se rotesc în miezul nopții
într-un refugiu alpin
sau tub de plastic
gol gol gol

*