un minipoem cu pistrui care să vibreze în geantă
fii tu femeia-pește lasă-mă să fiu bărbatul-apă.
e ca și cum ți-ai pune capul pe umărul meu.
dar
tu ești femeia nordului/ eu sunt bărbatul sudului
tu citești celan/ eu mă arunc în prévert
modelezi amurgul/ te dezbrac dimineața

ne întâlnim în puncte/ acolo unde distanța
se concentrează drumurile se cambrează în noi.
eu nu mai aud nimic. alerg prin tine mă ridic
pe vârfuri să îți aranjez părul dar
părul tău e părul nordului/ mâinile mele sunt
mâinile sudului. și alerg. sar. trimit o caracatiță
să-ți pipăie corpul când dormi. un braț te învelește
altul te mângâie/ înghite în sec/ fură vise/
mi le aruncă în prima cafea/ primul fum de țigară.
cu ultimul braț tăvălesc moartea prin pat

ești femeia nordului te joci cu zăpadă în mai
poemul acesta o să-ți lipească alunițe în somn.

puncte în care ne terminăm.
și începem.