popoare migratoare taie în
carnea vie a pădurii în căutarea ta
ți-am lăsat un semn cu care poți
stinge focul ce ne mistuie cu care-ți
poți aprinde țigara după un sex reușit
adâncimea universului își face concediul
în ochii tăi iar eu îmi bârfesc zilele
consumate degeaba ca cea de azi să-mi
cadă în brațe mă desolidarizez cu clipele
trăite aiurea ca cea de azi să mă strângă
la piept credeam că lângă tine timpul își
va da duhul și nu voi simți curgerea lui
prin suspinul cleopatrei și focul din privirea
sfinxului de dincolo de moarte în sala
ce plutește în suspans și mister cu
colturile pe genunchi zidarii și demolatorii
joacă poker la sânge de dragul unei celule
posesoare printre altele a păcatului primordial
pe vapoarele încărcate cu zodii necunoscute
ce numai în portul tău pot să acosteze
încă marinarii spală-n rom imperii din inox
brutarii frământă ceața densă bob cu bob
ridicând în slăvi inamicul nevăzut
înainte de a fi înghițiți de triunghiul bermudelor
cuvintele devin surcele peste care
mă torni dându-mi un foc