pelerină bătută-n pietre sărate să scrijelească soarele gol sub orice formă
pedeapsa zeilor caverne în caverne la rădăcina muntelui vulcanic
respiră aer pentru foc
de întuneric se topește carnea în cuptorul sufletelor
noi ei împreună să nu cătăm întunecimea colosului om
spune-mi că pe pămînt nu-i ca-n_cer dumnezeule
și-n patul astrelor ne-om odihni nemaivisând dragostea ta
oricând poți să ne ai
salvează-ne de boală ca în filme

se donează sânge
adun cioburi și le strâng cât pot în pumni
oglinda pe care au spart-o oamenii
infractori prin băncile de sânge
(eu nu i-am iubit așa) zeii mă primesc la interviuri
răspund tot ei
le iau o poză
pe spate scrie spate ca pe chip
propria-mi ironie îmbrâncindu-mă dincolo de cioburi
chemări
le-am strigat: faceți-vă un bine și nu întunecați camera asta
oglinda s-a lipit de soare
hainele au ars sufletul ba

știu
usturimea văzului la veioză mi-acceptă fața de noapte
- intențiile sclipitoare să mă înfrumusețeze altfel
- mă agravez în tărie...