Uneori am momente in care nu stiu ce sa zic ... Nu stiu ce sa spun… Sunt momentele in care ma gandesc la tine si la noi.Sunt confuza si tanjesc dupa lumina… Ma pierd prin ceata ganduri si priviri.Si azi mi-e greu sa mai gasesc drumul nostru… Si pasesc dar nu stiu unde si cum… poate departe de tine… Puteai sa alungi ceata demult…. Dar m-ai lasat sa ratacesc fara sa stiu unde esti… fara sa pot sa te mai gasesc…

Sunt mii de voci care ma striga. .. tu doar soptesti… Sunt siruri lungi de ganduri care asteapta… Iar tu taci si te gandesti... fara sa-mi vorbesti
Si plec... Si poate tu nici nu poti sa vezi ca plec... pentru ca ei ti-au luat totul... Privirea.. Gandurile si... iubirea...
Am incercat de atatea ori sa te fac sa ma vezi asa cum sunt.... dar nu mai are sens...

Poate intr-o zi ai sa ma cauti... poate ai sa ma strigi. Poate vei plange dar nu voi mai fi... Pentru ca a existat un timp in care puteai sa ma opresti din drumul meu... si sa imi arati din nou drumul nostru... Dar acum e tarziu...

Lavinia Florentina Rad – februarie 2010-