Plângem adesea.Uneori lacrimile nu mai pot fi stăvilite indiferent de forța psihică prin care îți comanzi să te oprești.Se prăvălesc mai tare pe obraji, eliberând cu ele tensiuni și multă energie.Lacrimile sunt istorisirea durerii, citeam cândva.Și așa este.Atunci când cuvintele sunt prea lipsite de putere să vorbească despre cele ce sunt în sufletul tău,lași lacrimile să spună.Din păcate,de cele mai multe ori,suntem chiar stigmatizați și învinuiți pentru ele...Suntem acuzați de slăbiciune,când de fapt lacrimile ne fac mai puternici.

Ce se întâmplă cu noi,cu trupul nostru,atunci când plângem? Plânsul este un proces mult mai complicat decât ne-am putea imagina.Și da,știm foarte bine că lacrimile țâșnesc nu doar atunci când trăim emoții foarte puternice.
De fapt, există trei tipuri diferite de lacrimi.Lacrimile care țin ochii umezi constant și ii protejează împotriva factorilor externi dăunători.Ele își fac apariția și atunci când ne intră „ceva în ochi”.Lacrimile reflex sunt produse atunci când ochii sunt iritați,așa cum se întâmplă când tăiem ceapă.Iar al treilea tip de lacrimi sunt cele care apar ca o reacție la un stimul emoțional foarte puternic.
Oamenii de știință au descoperit și faptul că,în funcție de tipologia lor,lacrimile au și o componență diferită de chimicale și hormoni.Lacrimile stârnite de emoții conțin un nivel mai ridicat al manganului și al hormonului prolactina ceea ce contribuie la reducerea cantității acestora în corp,alungând în felul acesta,sentimentul de tristețe adâncă.Mulți oameni au descoperit că plânsul îi ajută să se liniștească atunci când sunt supărați și aceasta se datorează eliminării anumitor hormoni și chimicale,prin intermediul lacrimilor.
Lacrimile emoționale au nevoie de un stimul extern.Acest stimul de sursă externă,este fie durere fizică,fie durerea sufletească atunci când pierzi pe cineva drag,etc... sau poate fi o sursă internă – conștientizarea sensului vieții personale sau a celorlalti,de exemplu.Când emoțiile ne afectează,sistemul nervos stimulează nervul cranian,iar creierul trimite mai apoi semnale prin intermediul neurotransmițătorilor,la glandele lacrimare.Asa... ajungem să plângem.
Glanda lacrimară produce lacrimi emoționale și lacrimi de reflex.Mulți cercetători sunt de parere că în momente de stres maxim,corpul nostru depinde de această glandă,ca ea să elimine excesul de hormoni și chimicale,astfel încât echilibrul din corp să fie restabilit.Exista teorii care spun că lacrimile și plânsul ar avea și o funcție în comunicarea nonverbala.Ele sunt eliberate pentru a atrage atenția celorlalți că avem nevoie de ajutor.
Cel mai citat studiu cu privire la lacrimi este cel al biochimistului William Frey. El a petrecut 15 ani ca să studieze acest fenomen.În presa de specialitate, cercetătorul și-a câștigat și porecla „expertul lacrimilor”.El a fost cel care a descoperit toate aceste lucruri interesante cu privire la tipologia lacrimilor și componența lor.

Lacrimile, un semn al curajului...
Judith Orloff, cunoscuta psihoterapeută despre care s-a mai vorbit pe Gârbo pana acum,spune,într-un articol pentru publicația americană online,Huffington Post,că,într-o perioadă de 20 de ani,practicându-și meseria,a experimentat puterea tămăduitoare a lacrimilor.Lacrimile sunt substanțe eliberate de corp pentru eliminarea stresului,tristeții, anxietății și frustrării.Există și lacrimi de bucurie.Când se naște un copil de exemplu.În viata mea,sunt recunoscator momentelor când pot să plâng.Mă simt curățat,este un mod de a mă curăța de emoții suprimate,care,dacă ar ramane in corp,s-ar manifesta sub formă de oboseală și durere.Ca să rămână sănătoși și eliberați de stres,eu imi incurajez prietenii să plângă,astfel,mai ales persoanelor care nu au obiceiul să vorbească despre ce au pe suflet,cele inchise în ele,e o metodă de a se descărca.Îi încurajez atât pe bărbați cât și pe femei.

Să îi lăsăm pe bărbați să plângă.

Chiar dacă plânsul are aceasta uimitoare putere tămăduitoare,în mod cultural,unei jumătăți din populația Planetei,i s-a refuzat această formă de "comunicare".Este vorba despre bărbați.Încă de mici copii,băiețeii sunt învățați că un „bărbat nu trebuie să plângă”... ca un bărbat trebuie să dea mereu dovadă de curaj,fără să lase să se vadă,orice urmă de emoție,fără să lase ca durerea din suflet să fie eliberată prin intermediul lacrimilor.
De altfel,fiecare cultură a lumii definește momentul când și unde avem voie să plângem sau să jelim.De exemplu, populația Zuni are un obicei legat de jelirea unei persoane disparute din viață.Șeful tribului permite celor care suferă dupa persoana dispărută să plângă pentru patru zile,după care spune că moartea s-a petrecut acum patru ani și deci,plânsul trebie să înceteze.
Judith Orloff mai spune:„Lacrimile ne fac să ne simțim mai bine chiar și când problemele persistă.Împreună cu detoxifierea fizică,lacrimile emoționale vindecă inima.Nu vrei să îți reții lacrimile.Unii îmi spun uneori:"Te rog, scuză-mă că am izbucnit în plâns.Am incercat din răsputeri să nu o fac.Mă fac să mă simt slab/ă. Inima mea rezoneaza cu ei,atunci când îmi spun acestea.Știu de unde vine acest sentiment:de la părinți care se simțeau inconfortabil din cauza lacrimilor,în mod particular în cazul bărbaților,ei spunându-le că bărbații adevărați nu plâng.Eu resping aceste noțiuni.Avem o nouă paradigmă iluminatoare cu privire la ce înseamnă un barbat puternic,sau o femeie puternică.Sunt persoane care au puterea și conștiința de a se lasa în voia lacrimilor.Aceștia sunt oamenii care mă impresionează,nu aceia care bravează în mod fals, afișându-se ca o persoana macho.Încercați să vă eliberați de toate aceste preconcepții neadevărate despre lacrimi si despre plâns”...„Purificați-vă de stres și negativitate prin lacrimi”.

Lacrimi și durere: Doar oamenii plâng?
Până acum, cercetătorii nu au adunat suficiente evidențe care să demonstreze că și animalele plâng.Totuși,un fapt miraculos s-a petrecut în data de 15 noiembrie 2001,în India.Un ofițer de poliție pe nume Khagen Sangmai a fost martorul unei scene incredibile.Aproximativ 100 de elefanți făceau cerc în jurul unui pahiderm care zăcea lângă o șină de tren,cu lacrimi rostogolinduli-se din ochi”....