obosit
rătăcitorul s-a oprit
în sărbătoarea Nașterii Domnului



trec sfinții pe scările mele
pe treptele proaspăt spălate
urme cu miros de Crăciun
urcă-n arcadele pontice
pași desculți




în sfârșit/s-au liniștit apele/ pe-ai mei îi simt foarte aproape/ Nicolae zice să-l iert pentru gândul de ieri/ Gina visează Crăciunul/ în cabana de la corbu/ am așteptat liniștea asta/ în sfârșit/ fără de ce/ și fără nici un dacă/ totul este acum/ bine primit/ pentru că este/ din punctul radical/ pe șeaua calului/ cu creta/ scrisese-o intrebare/ toate bune?/ pot fi vreodată toate bune?/ am tăcut/ m-am sfătuit cu Tine/ la rândul Tău/ ai tăcut... și așa mai departe/ bat ceasurile în casa Pictorului/ fiecare ceas cu măsura și cântecul lui/ din spicul copilăriei/ holdele s-au întins în hotarele Tale



urme roșii
pe albul zăpezii
acest acum
în nod cu atunci
decembrie-n scrisori
plecate-n Voiaj
degeaba






Constanța, 22 decembrie, 2011
(cu răni vindecate-n colind)