se face lumină
pe marginea pământului meu
strălucirea ajunge până aici
mi se revarsă pe creștet
din găleata cerului
iar în timp ce dorm
razele înfig prin grădini cuțite de aur
din care peste noapte ies ierburi
mi se încolăcesc pe glezne când pășesc în ziua de după
ierburile astea sălbatice
cum trag pământul din mine
spre pământul din ele
și mă golesc cu fiecare pas
zâmbetul mi se adâncește ușor
de parcă m-ar scufunda în frumusețea unor ape nemișcate
strat după strat, culoare după culoare,
dimineața doar câteva suvițe rămân plutind pe lacurile de iarbă