orașul fusese părăsit definitiv de cărturari
recitând poezie patriotică de 1 mai de 23 august de 15 iunie
în toate zilele nopțile și anul aproape mitraliaseră bunacredință
se adăpostiseră în șepci de milițian securist
eminescu legionar comunist unionist râzând și plângând
zoe dumitrescu-bușulenga avea o voce tresăltândă
einstein descoperise teoria relativității mai înainte
dar n-a vrut s-o spună uimit urcase în ceruri
și coborîse pe o stea nevăzută la ipotești
ascuțindu-și auzul partidul comunist se afla deja acolo
pentru omagiu la muzeu scaunele erau perfect așezate
călare pe un dromader alb
vizita președintelui tovarăș speriase vestul sălbatic
se omagia orice frunzele melcii dealurile din comuna primitivă
voievozii pe care nu-i văzuse nimeni
buricul pământului era în românia și tot aici a și rămas
toți erau lăudați dar mai cu osârdie răposații
pentru că eram singurul din oraș care cumpărasem tomul
cu scrisul său subțire ca laserul petru creția
mi-a scris o dedicație mai lungă decât istoria literaturii române
eminescu plecase și petru creția și noica
și al.oprea și alții și alții