am întrebat urma ta
inteligentă cândva
azi
sugrumată ca o cravată prea verde de gândul prea bun

sfatul bietului stilist ce-i
timpul pierdut
n-are nici o șansă de mult m-a durut
mi-am lăsat cearcăne toamna asta
să-mi țină-n frâu singurătatea privirii
merg mână-n mână cu umbrele mele, despuiate
și-n urmă pârâu frunzele
frunzele
*
întrebările pentru tine se bulucesc disconfort ritmic
șchioapătă-n urma mea constantine
se iau la trântă care să-mi fie
cântecul zilelor scurte
nopților albe și puține
*
simt că pierd chiar și ce n-am știut
ce nu am avut, vis împrumutat
dedicat planurilor mele de la început
am iarna aproape
semn e bruma pe buza paharului plin cu venin
fiorul din palme
pașii amestecați aiurea pe trotuar
cu frunze de castan și
un cer prea senin
*
din fericire nu este o reclamă ieftină o nebunie furată
din păcate e mult mai meschin
o iarnă în plus anul ăsta
nopților arse de lună
un vis mai puțin...